EU SUNT IOANA!

Pentru ca nu e frumos sa vorbesc despre mine o las pe mami sa va explice ce si cum.
"Am nascut joi pe 22 oct prin cezariana de urgenta, placenta era imbatranita si bebelu' dadea semne de suferinta. Domnisoara Ioana Valean s-a nascut la ora 18.51 :D a tipat din prima mi-au aratat-o e o frumoasa .
Din pacate lucrurile nu au fost roz decat in ziua in care am nascut, de a doua zi asta mica a dat semne ca ceva nu e in regula. Nu elimina meconiu si daca reusea sa faca ceva era o pasta groasa in cantitati reduse lipicioasa.
A stat pana pe 27 oct in ATI la Cantacuzino timp in care nu cred ca a mancat pe gurita mai mult de 9 ml de lapte, ii dadeau doar sa o incerce sa vada daca functioneaza aparatul digestiv, si de obicei mesele erau urmate de varsaturi si balonare. Pana pe 27 oct imi tinusem fetita in brate timp de 10 minute si asta vineri imediat dupa operatie cand am reusit merg pana la ea la prematuri.
A fost transferata la spitalul Grigore Alexandrescu Marti 26 OCT pentru investigatii, Hari a mers cu ea pentru ca era nevoie de el sa o plimbe pe la radiografii si sa o tina, eu am ramas la cantacuzino in asteptarea verdictului. Vineri 30 OCT ni s-a spus ca e megacolon adica s-a pus diagnosticul final pentru ca suspiciunea exista de la Cantacuzino. Ni s-a spus ca urmeaza sa i se faca prima operatie de anus contra naturii saptamana urmatoare. Minunea s-a intamplat si rugaciunile noastre si-au gasit raspuns cand luni 2 NOV ni s-a spus ca ziua urmatoare o putem lua acasa. Acum mananca bine si face kklica bine, Vineri 6 NOV am fost la control la dna doctor chirurg care ne-a lasat-o acasa inca doua saptamani, saptamana viitoare trebuie sa mergem iar la spital si speram ca se poate infirma diagnosticul. Noi inca speram ca nu va fi nevoie de operatie...ca poate s-a adaptat mai greu. Dar clisme din pacate tot face una pe zi la recomandarea doctorului.
Eu in schimb m-am refacut aproape complet dupa operatie, mi s-au scos si firele, pentru ca am avut glicemii bune s-a inchis bine operatia. Asta era marea grija a doamnei doctor Zaharia - careia ii multumesc pentru atentie si dedicare este o femeie de milioane care m-a sustinut toata sarcina si un doctor excelent - sa nu mai zic de ce treaba grozava a facut cu operatia nu mai spun de dr Hadi care mi-a facut ecografiile si a avut grija de asta mica cat a fost in burtica . Pitica e o frumusete, e cuminte si doarme mult, plange numai cand o doare burta, dar nu dureaza mult. Ne adaptam mai greu cu mesele din timpul noptii dar mama ne ajuta foarte mult. Atat eu cat si Hari ne-am mai linistit acum si suntem foarte increzatori ca fetita noastra e sanatoasa, pana la urma diagnosticul de megacolon cantareste foarte mult si ne-a luat prin surprindere."
OOOFFFF ce ingrijorati sunt cu totii din pricina mea!
Hai ca revin sa va povestesc despre prima iesire afara, a fost extraordinar de frumoooos!

Mami si tati

Desi inca nu ii vad prea bine mami si tati par sa aiba grija de mine, ma alinta mereu, ma ingana cand plang si vor sa ma faca sa ma simt bine. Am colici aproape la fiecare masa si mama ma pune cu burtica pe burta ei iar cand las capul jos pot sa ii aud inima cum bate, exact ca in burtica, numai ca acum e diferit. Mami si buni imi dau bibiron, e bun, am inceput sa mananc mai mult acum, mami ma felicita de fiecare data cand dau gata ce mi-a pregatit ea. Imi mai da si tati sa pap, dar el ma ia mereu la misto si scoate sunete ciudate, nici nu stiu de unde ies sunetele alea, inca nu m-am obisnuit cu ele. Si cand ma pupa tati uneori ma inteapa, dar de cele mai multe ori ma gadila. Mami ma pupa pe gat si ma curata la gurita si ochisori si imi place tare mult. Buni imi canta un cantecel despre primavara si adorm imediat, buni are voce fermecata si se trezeste mereu noaptea sa ma ia in brate dupa ce pap. Mami si cu buni fac cu schimbul. Sunt un pitic atat de mic dar e atat de multa treaba de facut in jurul meu!
Inca nu am cunoscut alta lume asa bine, dar mami mi-a promis ca o sa socializez si eu in curand. Avem deja un prieten pe care nu l-a cunoscut decat ea si care e mai mic decat mine cu o zi, mi-a promis ca o sa iesim in parc cu Mihaita.
Mami si tati vorbesc mereu cu mine si desi sunt ingrijorati din cauza dnei doctor vad ca ma descurc excelent si ca totul ca fi bine, ma straduiesc si eu pentru ei.
Bu..hu! Nu-mi plac colicii deloc!

Locuinta mea provizorie

Aici am locuit eu timp de 8 luni, mami a fost buna si m-a gazduit cu drag si a avut grija sa nu imi lipseasca nimic. Si tati avea obiceiul sa ma trezeasca din somn cu tot felul de povesti...taaati dute si vinde scovergi in alta parte, io-s ocupata sa cresc mare mare. Cred ca o cam speriam pe mama cand ma intindeam, ca na, si eu ca orice bebelus amortesc si trebuie sa ma intind. Mi-a spus mami ca o cam atingeam in stomac cu picioarele...eu nu stiu nimic, cica am stat 2 luni cu capul in jos...hahaha nu ma mai vezi facand asta acum, mai ales dupa ce pap ;) ca ma inverzesc.
Mama spune ca ma miscam mult in burta si ca zgomotele acelea placute pe care le auzeam eu erau concerte de pian de Chopin, ce mult imi placea sa ascult muzica...adormeam imediat!
Auzeam eu multe prin burtica mamei, si imediat dadeam semne, mama a spus ca eram alien cand ma miscam, ca faceam valuri ca pe stadion in burta :), bine ca ai mei nu-s micorbisti ca la liga ajungeam :D atacant!

Cum a inceput totul

Eram in Februarie 2009, mami si cu tati sa gandisera demult ca un bebel ar face viata muult mai frumoasa. Evident ca nu se gandisera ca o sa apar eu...mama ce surpriza le-am facut. Nici nu visau ei ca o sa se intample atat de repede. A sosit si momentul testului, care a iesit pozitiv, ce moment emotionant pentru tati cand a vazut doua linioare - nici nu intelegea ce se intampla, ca nu stia ce inseamna 2 linioare, i-a aratat mama pe prospect :)). Taaati esti asa haios.
Atunci mama cu tata au dat fuguta la doctor si au facut analizele sa se verifice, pacat ca nu s-au verificat si la cap :), tata era in regula, la mami a aparut o problema si a facut injectii tot timpul cat m-a gazduit pe mine. Doctorii i-au spus ca nu e un moment bun sa ma faca, dar ea a mers inainte :D. Exclamatii peste exclamatii...ce cuuuraaaj. Era diabet. Tati iar nu a inteles nimic...a trebuit sa ii explice mami, dar ce bun e tati! Ne-a sustinut tot timpul - doar ne iubeste nu? ;)
O sa fie bine si-au spus mereu, toata familia era alaturi de noi, buni si bunicu', mamaita si tataita Valean plus unchiu' si matusile, toti ne incurajau ca la galerie. Mama a tinut regim...bine ca eu nu sunt asa pofticioasa...si nu am facut-o pe mama sa sufere.
La prima ecografie nici nu ma vedeam, eram un graunte mic mic, tati iar a avut o problema, ca nu ma vedea deloc (si nu va fi prima oara), dar doctorul a spus: "Ia sa vezi ce repede creste!" si asa a fost. La urmatoarea poza deja mi-au auzit inimioara...bum bum...bum bum :)
Atunci s-au indragostit mami si tati de mine...cand si-au dat seama ca inimioara mea bate doar pentru ei.
Bum bum...bum bum...